5 zile de carantină – ce am gătit, ce am mâncat?

Încarcerarea asta temporar-benevolă are urmări bune dar și rele.
Una din cele bune este slow-food-ul care a scos de tot din viața mea mâncarea livrată sau cumpărată de undeva. Numai produse calitative procurate și numai mâncare gătită acasă – oricum pe altceva nu prea cheltuim bani acum 다운로드.

Eu am să scriu ce am gătit zilele astea. Pozele pe care le voi pune nu-s făcute de mine – cam așa arată și mâncarea care am făcut-o eu, poate mai puțin fotogenic, dar sigur gustos.

Luni:

Pilaf 란스6 다운로드. Pilaful eu îl fac așa cum m-a învățat un prieten din Uzbekistan (sau cum îmi pare mie că m-a învățat el).
Ingridientele îs simple: carne, orez, morcov, ceapă și mirodenii după gust (dar obligatoriu piper negru boabe și măcinat).
Proporțiile tot îs simple 1-1-1-1. Respectiv dacă am luat 1kg de carne la el am mai adăugat același volum de morcov, orez și ceapă.

Secretul unui pilaf este în 2 elemete:
1 몬무스 패러독스. Ceaun bun, de fontă groasă
2. El trebuie gătit minim 4-5 ore.
Tai carnea, o așez frumușel pe fundul ceaunului cu un pic de ulei de măsline. Se poate de amestecat un pic – dar doar cât e carnea.
Peste vreo 80 de minute se adaugă morcovul și ceapa. Se lasă iar sub capac.
Peste încă vreo 60 minute se adaugă și orezul 원클릭 다운로드. Unii spun că e păcat – dar eu mai adaug câte un pic de apă, ca să nu ardă nimic.
Și cel mai important: nu amestec deloc de când am pus morcovul și ceapa, iar intensitatea „focului” de la adăugarea orezului e cea mai mică posibil.
Am răbdat 4 ore și voila.

Supă de pui cu cartofi 다운로드.
Adevărul este că nu e chiar zeamă ceea ce fac – zeama e cu tăieței și fără cartofi, eu fac cu cartofi și mai des cu „angel pasta” decât tăieție pentru că nu e ușor să faci tăieție de casă fiecare dată )).
Marc tare iubește morcovul în supă, așa că nu îl pot exclude nici pe el.
Modul în care le fac e foarte simplu.
Puiul îl tai și-l pun la fiert, la timpul să adaug legumele. „Cireșele de pe tort” îs pătrunjelul și lămâia care le adaug la final.

Marți:

Doradă la cuptor.
Avantajul Parisului este varietatea mare de pește proaspăt.
Un mix de ierburi și boabe de piper. 1 oră la 175° și am mâncare pentru maturi și pentru pici. Important să nu pun sare.
Mie îmi place să combin cu o salată peștele, copilul iubește dacă îi dau și un pic de paste, PASTE ORICÂND pentru copchil))

Miercuri:

Noix de Saint Jacques cu midii și paste.
Asta a fost cel mai complicat de gătit și nu sunt sigur dacă am făcut-o bine, dac ceva Petru Scalețchi să mă judece.

Midiile cel mai bine să le înăduși un pic cu roșii și ceapă, sub capac acoperit până acestea se deschid și teoretic aici îs gata + ai și sos. Eu nu am făcut așa pentru că uneori acționez și apoi gândesc – respectiv le-am fiert pur și simplu în apă. Am făcut un păcat.

Noix-urile se gătesc mai simplu: le pun pe tigaie și le prăjesc pe un pic de unt până se rumenesc pe ambele părți.

Pastele cum se fierb cred că știu toți. Eu din clasa a 9a știu.
Sosul fiecare îl poate face după gust. Eu dacă nu era să stric midiile era să am unul tare bun…
La final evident amesteci toate componentele.

Joi:

Chiftele de carne la cuptor.

Coponentele simple: 600gr. de carne de vită tocată. 1 morcov, 1 cartof – fierți +1 ou+o bucată de pâine+piper și verdeață. Amestecăm componentele, facem chifteluțele lovind în palmă mix-ul până se face mai des ca să nu să se risipească. O oră la cuptor – ca să fiu sigur că s-a copt bine.

Mai am în plan să facem clătite în stil francez și pâncând cam asta e fantezia.
Evident fiecre dimineață se începe de la ovăs sau hrișcă fierte. Fiecare cu ce iubește. Evident nu lipsesc ouăle fierte și toast-urile. Dar asta toți știu.

Sper că v-am fost cumva de inspirație. Și nu uita: tu ești ceea ce mănânci