Tu și concediul tău

Pe 2 ianuarie eu am revenit la birou și am descoperit: conform legislației locale mi-au fost alocate 45 de zile de concediu, fapt despre care nu am ezitat să mă laud pe twitter (da, twitter-ul încă există)

Cea mai amuzantă reacție (dar și cea mai bună matematică) a avut-o Sergiu:

Dar apoi comedia s-a terminat și a început realitatea dură, din Republica Moldova, sau – adevărul despre faptul că noi nu prea știm să ne odihnim

Citind reply-urile mi-am amintit că în perioada scurtă, cât am fost manager de echipă acasă, am fost nevoit să „rog frumos” câțiva colegi să își utilizeze zilele de concediu care depășeau limita de „păstrare” – adica, acei colegi care în noiembrie-decembrie aveau peste 14 zile de concediu își luau acele zile libere pentru ca să le utilizeze, altfel ei le pierdeau și eu încălcam codul muncii.

Dacă mă opream să mă gândesc, trebuia să realizez înainte de asta, că de fapt, cel puțin în Chișinău, avem o problemă cu concediile.
Pentru ce majoritatea le utilizează: să plece pe o săptămână la mare/munte, să facă reparație acasă și altele (în altele pot fi: pregătirea vreunui pachet de documente, nunta cuiva apropiat și alte evenimente asemănătoare).

Nu avem noi obiceiul să luăm concediu pur și simplu pentru noi.
Și nici eu nu aveam. De asta 28 de zile, oferite prin legislație, par uneori prea mult.

Concediu pur și simplu? Nu văd sens, ce să fac?

Spuneam eu cândva…

Și e curios acest fapt, că nu prea ne place să îmblăm la concedii.
Pentru că istoric nouă ne place să petrecem timp în sânul naturii, ne place să petrecem timpul cu familia sau pur și simplu să primim plăcere de la viață.
Dar ceva s-a schimbat în sec XXI, și nu cred că e vorba doar de serialele americane în care toți muncesc extra mult.

P.S. a lucra fără concedii nu înseamnă a fi eficient și bun în ceea ce faci, adu-ți aminte când ai avut timp doar pentru tine și pune-ți întrebarea dacă tot ce faci e chiar atât de impotant, dacă chiar faci bine ceea ce faci sau alergi ca