Cum facem bani?

Mă gândeam la cum primim noi banii?
Lunar.
Da-da: lunar. Asta e clar. Aici e vorba de distribuție: cu același succes putea fi odată în 3 săptămâini sau luni. Doar că acele 30-31 de zile au fost considerate logice în fluxul economic (tot aici vine și achitarea facturilor și toate istoriile plictisitoare).

Dar cum primim noi banii, cum îi facem noi? Cum apar ei?
Lunar dintr-o sursă oarecare?
Nu. Generarea profitului, a banilor, apare sub o formă iregulată, în bază de durata de viață a produsului, de interesul publicului etc. etc.
Chiar și la instituțiile de stat – în urma impozitelor sau a altor contribuții către buget: banii nu vin într-un flux regulat.

Generarea profitului, a banilor, apare sub o formă iregulată, în bază de durata de viață a produsului, de interesul publicului

Atunci de ce majoritatea primesc banii din X până în X+30/31?
Pentru a asigura securtitatea, da. Dar oare este această cale acea corectă?
Tare multe întrebări până aici. Am să încerc să îmi răspund mai jos ))

Felul în care majoritatea dintre noi fac bani îmi pare destul de lipsit de logică. Acest venit, lunar, stabil, nu face decât să ucidă aproape orice inițiativă (desigur în schimbul echilibrului și stabilității), cel mai logic flux financiar îmi pare la antreprenori: cât lucrezi, când lucrez și cât de bine lucrezi atâta faci.

Ar putea să apară dorința să fie plătiâi mai mulți în salarii variabile, în dependență de performață. Dar nici asta nu e o soluție pentru toți.
Cei care au lucru liniar -> cât faci atâta primești, e firesc să fie răsplătiți așa: vânzătorii, agenții imobiliari, operatorii call-centru. Job-ul lor se măsoară în volum: cât ai răspuns, cât ai vândut, cât ai arătat atâta venit ai generat. .
Respectiv pentru așa performață remunerearea lineară este ideală – în felul acesta balansăm inechilibrul menționat mai sus.

cât ai răspuns, cât ai vândut, cât ai arătat atâta venit ai generat

Pentru a echilibra și asigura calitatea în cazul numărului mare de tranzacții în serviciile liniare se mai includ și careva filtre de satisfacție a clienților, de corespundere cerințelor minime și desigur respectare a legii.

Dar ce facem cu job-urile care sunt analitice sau care nu au în focusul primar volumul ci calitatea? Profesori, medici, pompieri, manageri financiari.
Ne dăm bine seama că dacă venitul unui medic ar depinde de numărul de oameni bolnavi, atunci diagnozele s-ar pune greșit pe un cap și jumătate. Dacă venitul profesorilor ar depinde de nota medie a elevilor, am avea clase pline de eminenți. De pompieri mă tem să glumesc.
Sunt servicii în cazul cărora nu se aplică remunerarea liniară, pentru că ar distruge esența lucrului făcut. Pentru a remunera performanța și a o stimula în asemenea job-uri se aplică principiul premiilor anuale sau semianuale.

Dacă venitul profesorilor ar depinde de nota medie a elevilor am avea clase pline de eminenți.

Pentru acest gen de serviciu, care este mai degrabă unul cerebral, intelectual se aplică foarte bine principiul: omul trebuie să aibă destul ca să nu își pună întrebarea „dar eu din ce exist” – adica un venit suficient pentru trai, după care în rol intră confortul la locul de muncă și factorii motivatori, apoi iar se revine la partea financiară. Schema e mai complicată.
Dar oricum nu răspundem la întrebarea: cum ar fi corect să fie reflectat fluxul financiar în remunarearea acestor persoane, dacă tot la achiatarea în X+30 revenim.

Ce vreau să zic: mie îmi pare că antreprenorii într-un final sunt cei care sunt cei mai apropiați de fluxul financiar adevărat, noi – restul stăm departe, într-o lume virtuală în care banii vin odată în lună pe card și primele 2 zile e bine, ultimele 28 e un pic mai greu.
Poate cu excepția celor a căror job e liniar și remunerarea e la fel: cât de mult ai construit – atât ai.
Eu, și mulți alții, am schimbat realitatea pe un confort sau poate pseudoconfort.