Cu limba

Pe lângă dezbaterea tradițională pe care o avem despre română și moldovenească, care evident e o prostie mai avem și oamenii care mereu au o gramatică perfectă.
Eu sunt departe de gramatica perfectă. Profesoara de română probabil credea că eu voi ajunge să fiu măturător, iar BAC-ul la română a confirmat parțial așteptările ei – find unicul pe care l-am luat pe 7.

Lucrând într-o echipă în care 50% sunt din diferite părți a globului, ar în care toți vorbesc în franceză am învățat foarte repede că nici localnicii nu sunt mereu siguri despre formularea perfectă în scris. Pentru că limba vorbită e o realitate, iar cea scrisă, oficială – alta.
Și nu am văzut nimeni să aibă vreo problemă cu asta 😱.

În altă ordine de idei, mă gândeam că după ce Marc Nicolaici va începe să zică ceva în română și fraceză voi începe să caut oportunități de comunități vorbitoare de engleză și rusă pentru el, pentru că mie mi-au trebuit 33 de ani să înțeleg cât de important este să știi cât mai multe limbi.

Pe scurt am ajuns la concluzia că ai o mulțime de metode să îți îmbogățești continuu cunoștințele ligvistice, important să nu te oprești la a corecta oamenii pe fb atunci când au uitat o virgulă. Nu asta e sensul comunicării.