Toată fidelitatea mea într-o imagine

Azi am făcut ordine prin rucsac – recunosc că înainte de plecare nu prea am avut timp să o fac.
Am făcut ordine în rucsac și am găsit o mulțime de carduri de fidelitate din Moldova:

E drept că tot pe atâtea au rămas în Republica Moldova – dar mă întreb: la ce bun le-am cărat pe astea cu mine? De ce nu le-am lăsat mamei de exemplu (cel mai probabil nu folosea nici 1/5 din ele, dar eu nu folosesc nici una!).

Și tot analizând această decizie a mea mi-a venit o altă întrebare: da oare aceste carduri de reducre chiar fidelizează oamenii (bun, unele carduri nu sunt de reducere). Oare fidelitatea înseamnă posibilitatea de a cumpăra cu -10%/-15%?

În acest context poți să te gândești și la relația dintre oameni per general, dar să lăsăm această filosofie la o parte azi.

Dar pe bune – foarte des brandurile și oamenii încearcă să te fidelizeze cu ceva simplu: copii cu bubonica, clienții cu o reducere. Deși, dacă te gândești dincolo de câștigul imediat, foarte des nu mai este nimic pe termen lung.
Sau totuș așa suntem noi – reacționăm repede la ceva ce e clar instant iar restu nu contează?