Tristețea de septembrie

Cine are copii care se bucură că pe 1 3 septembrie au revenit la școală?

Cine, poate, când era copil se bucură că va reveni în septembrie la școală?
Nu, nimeni? Ah ce surpriză… De ce oare?

Între timp, există studii, care demostrează că vacanța mare de vară are un impact negativ asupra dezvoltării copiilor.

Altfel zis: o vară de leneveală și lipsă de efort intelectual aruncă elevul în spate nu cu 3 dar cu mult mai multe luni; revenind la școală majoritatea vag, ca prin ceață își aduc aminte ce s-a studiat anul trecut și revenirea în ritm durează, durează până în octombrie cel puțin.
O soluție ar fi participarea copiilor în tabere de vară în care s-ar îmbina activitățile sportive și cele de studiere. Care cel mai des, îs foarte iubite de copii. Unica problemă – costisitoare.
În felul acesta crește prăpastia dintre copii din familii cu posibilități financiare și cei din familii cu posibilități financiare limitate: cei care au părinți bine-merci și așa merg în școli mai bune și au șansa să participe la mai multe evenimente de socializare, dar iată că și vara pe cei mai puțin înstăriți îi pândește cu pericolul lenevirii.

Pe de altă parte: de ce copii atât de mult iubesc taberele și atât de puțin școala?
De fapt această întrebarea are același răspuns ca și cea „de ce policlinicile de stat ne bagă în tristețe, iar când mergem la privat ne simțim oameni cu decență?”
Poate, numai poate, nu elevii sunt lodari, dar școala nu mai răspunde (dacă a răspuns vreodată) la necesitățile emoționale și de dezvoltare a copiilor?

Întreb și eu…