Ni-i rușine, deși nu mie ar trebui să îmi fie

Azi a mai fost un protest. Care s-a încercat să fie distorsionat ca mesaje și ca participare a oamenilor. Încercare eșuată desigur. Dar s-a încercat, tare drăguț, tare.

Care a fost ordinea și logica acțiunilor?

Maia Laguta a depus o cerere la primărie (da eu intenționat scriu cu literă mică cuvântul primărie la fel ca și cuvântul președinte) pentru un protest. Pe dânsa a început să o deranjeze prețul la carburanți sau nuș ce acolo…

Probabil după asta, când a înțeles femeia la ce o împing alde rebeata, a vrut să dea înapoi – dar nu se putea, și atunci a fost chemat 🤡 de Orhei. Care a făcut cârnăciori și a hrănit oamenii aduși cu autobuzele cu hrișcă.

Apropo, eu nu cred că lui Ilan Șor îi place să facă ceea ce el face, chiar nu cred. Mai mult – sunt convins că el este impus, altfel probabil ajunge la pușcărie.

Uitați-vă cum arată evacuarea lui Șor, și ceea ce se auzea în spate, nu era deloc frumos – puteți asculta aici

Cum se poartă securitatea apropo e o istorie aparte, asta ca amintire care este atitudinea față de oamenii simpli printre acești e̶l̶i̶b̶e̶r̶a̶t̶o̶r̶i̶ hoți socialiști

Mai pe scurt: nu a mers nici deturnarea protestului, nici un show istoric în stilul curelelor de sute de euro și încă și am văzut cu toții că principalul sustrăgător de atenție a sistemului nu primește plăcere de la ceea ce face.

Mi-i rușine, deși nu mie ar trebui să îmi fie. 

Protestul, apropo, continuă și la ora asta