Belgia my love

Primul meu Campionat urmărit cap-coadă conștient a fost Euro 2000. Desigur înainte de asta a fost USA ’94 cu Hagi și Co. sau Franța ’98 cu Zidane și Ronaldo – dar asta erau faze sporadice, meciuri urmărite la întâmplare mai mult, iar în 2000 eu eram în Constanța la o tabără de matematică și fugeam de la ore ca să pot merge în pub-ul de peste drum de liceu și cu un cappy în mână să urmăresc meciurile.

Acolo am descoperit că-mi place Portugalia (cu Figo și Rui Costa) și Olanda (cu Kluivert și De Boer) și deloc-deloc nu-mi place Italia sau Germania.

Belgia? Belgia era la acel campionat doar pentru că era gazdă, nimeni nu o lua în serios.

Tot în acea perioadă am aflat că selecționata Braziliei e de temut – au pierdut în finala din ’98 dar în 2002 au câștigat și probabil nu au avut un atac mai bun decât Ronaldo-Rivaldo-Kaka-Ronaldinho (ehehe, toți 4 au avut la timpul său Balonul de Aur). Belgia în 2002 era…cam la un nivel cu Rusia sau Japonia care la acel Campionat Mondial participa pentru că era gazdă.

Au trecut ani.

Azi am văzut o Belgie care a știut în 18 ani (adica cam cât crești o generație absolut nouă de fotbaliști) să facă o echipă mai puternică decât a Braziliei – fără șansă de replică. Totul a început să fie rău încă înainte de meci. La început academile de pici îl troleau pe Neymar (tare sper el să înceteze să simuleze)

Apoi chiar și mascota lui Ney a căzut înainte de meci

Apoi 1-0

2-0

Și totul ce a urmat a fost doar o așteptare a fluierului final și 2-3 aterizări

Belgia – o țară fără fotbaliști mari în 2000 este pe merit în 1/2 în 2018, contra Franței care în 2000 lua Cupa Europeană. Frumos. Și mai mult ca sigur voi ține pumnii pentru belgieni (deși nu am să mă supăr tare dacă și Franța trece). A mai rămas doar Croația să câștige următorul meci și această Cupă Mondială – ești ca și încheiată.