Fetele verifică dublu

Povestea asta, îmi părea la început, e valabilă numai pentru cei tineri: când lucram pe proiecte cu studenții nu odată am observat că atunci când e vorba de prezentarea rezultatelor unui proiect, fie de comunicarea despre o anumită activitate fetele parcă se tem să vină în fața publicului, sau ezită, mai tare decât băieții. Chiar dacă sunt pregătite mai mult.

Dacă unui oricărui Alexandru și orecărei Diana i-ai zice să meargă la radio să prezinte un proiect la care lucrează și să participe într-o dezbatere – cel mai des Alexandru s-ar avânta cu drag pe când Diana ar zice că mai are nevoie de timp pentru pregătire.

Am crescut mai mare și am văzut că asta se întâmplă și în mediul corporativ. În orice mediu practic se repetă aceeași experiență: chiar dacă femeile sunt mai bine pregătite pe același subiect, ele ar putea ezita să facă o apariție publică – pe când pentru bărbați acestea sunt un fel de recompensă. De ce? Să fie ceva antropologic? Sau e vorba de educația care clasifică de mici băieții în „curajoși și bravi” iar fetele în „gingașe și modeste”?

Sau este o altă explicație? De ce femeile de la noi simt nevoia să muncească uneori dublu pentru același rezultat, pe care eu aș putea (posibil) să îl obțin mai simplu?