Dificultatea comunicării scrise

E-mailul – una din cele mai minunate invenții.
Pe timpuri, ca să faci schimb de scrisori oficiale trimiteai hulubi așteptai zile sau uneori săptămâini bune doar pentru a primi un singur răvaș.
Azi pe parcursul a 8 ore de lucru poți cere o ofertă, primi, negocia prețul și semna contractul și încă 20 minute pentru lectură facultativă îți mai rămân.

Cât timp economisește poșta electronică eu nici nu vreau să menționez: nu e nevoie să te deplasezi în punctul X sau Y pentru a-i oferi cuiva un documente, e suficient să atașezi la scrisoarea expediată…

Numai că…ai observat cât de confuză și cât de dificilă poate fi uneori comunicarea scrisă. Câte interpretări poate lăsa un „:)” care este sau nu pus, câte sensuri ascunse se pot găsi când vezi rândurile scrise în fața ta și poți citi și reciti, dar nu vezi fața persoanei care ți le-a scris. Cât sarcasm poți găsi în o simplă „seară frumoasă” pusă înainte de semnătura oficială?

Mai pe scrut, pe cât de bună comunicarea scrisă, pe atât de dureroasă cel mai des. Mai bună decât comunicarea scrisă poate fi doar apelul telefonic, mai bun decât apelul telefonic poate fi doar întâlnirea față în față. Cel puțin așa zice experiența mea.

Nu știu, poate experiența ta e mai puțin dureroasă…