Violența și forța fizică

Țin minte când eram la liceu nu era an în care să nu mă bat odată sau de două ori în curtea sau pe coridoarele școlii. Așa erau regulile, dacă răbdai glumele proaste care ți le aruncau băieții puteai să ajungi de râsul lumii, motiv din care am și nasul rupt și cu ochii frumoș am îmblat cândva

Și uneori mă gândesc că istoria omenirii e plină de violență și rezolvare a problemelor prin forță fizică, mai ales că nuș unde citeam că în sec. XX cea mai lungă perioadă fără război între 2 state a fost de 11 minute. 

Și s-ar părea că asta stă în firea umană: violență și forță fizică. Ele trebuiesc exercitate uneori pentru a scoate aburul din sistem și pentru a soluționa problemele care nu pot fi soluționate prin discuție.

În același timp: europa a cunoscut cel mai mare progres după terminarea războaielor, comunitățile în care care este mai puțină agresiune mereu se evidențiază prin o dezvoltare mai rapidă, iar în sec XXI violența mai degrabă a devenit un mod de distracție și facere de bani pentru unii (nu că luptele de gladiatori pe timpuri erau altfel)

Și întrebarea care mă macină: este totuș violența în firea ființei umane, sau nu?