Piața muncii și a oamenilor

Dacă în 2008, atunci când absolveam principala problemă a studenților era – unde să se angajeze sau ce cursuri să mai facă ca să fie luați la un serviciu bun, iar companiile se lăfăiau în alegere, atunci peste 9 ani situația s-a răsturnat, ca un peștișor care a murit și a venit cu burta în sus la nivelul apei.

În primul rând devine tot mai greu să găsești experți – pentru că ei fie au emigrat, fie deja și-au găsit un loc de muncă (sau poate 2-3 în paralel?) dar asta e o situație pentru tot globul, în ziua de azi ne ciocnim de situația în care oameni pentru poziții de început devin tot mai greu de găsit. În primul rând toți l-au văzut pe Ilie, cred că au 1000 de followeri și pentru asta merită 10000 de lei salariu de început – el jej are să vă promoveze pe interneturi.

Și nu că 10k ar fi o sumă pe care vreo companie nu ar putea să o achite – pur și simplu mai întâi de toate trebuie să demostrezi valoarea, în capitalism anume așa merge: arăți ce poți, primești banii, nu invers.

În contextul actual, companiile nu doar își schimbă modul de recrutare – nu e destul doar să ai o adresă pe care poți primi CV-uri, trebuie să fii acolo unde sunt tinerii specialiști și să vorbești în limba lor, dar și recurg la metoda dezvoltării interne: trainingurile, cursurile, certificările devin critice – altfel în contextul actual riști să rămâi cu găuri în poziții cheie.

Pe scurt, e mult mai bine ușor să fii tânăr și să poți ceva, decât să fii angajatorul care te caută în ziua de azi.

Later edit: am schimbat imaginea. că suream la cap