Amatori ∴

Ieri am agățat un capăt de vorbă cu Artur și el mi-a confirmat o senzație care mă tot chinuie de câțiva ani: suntem un popor de amatori. La fel cum pe timpul studenției în ONG-uri încercam și testam cu degetul marea, la fel în multe-multe cazuri se lucrează și în mediul care ar trebui să fie „profesionist”.

Fără metodologii, fără proceduri și fără experiențe anterioare. Lucrăm cu sloganul „las că a fi bine” iar cel mai preferat plan al nostru cel mai des e „pe loc ne-om descurca” după care rezultatul final arată cam așa:

Și de aici apare foarte mult spațiu pentru tot felul de „experți” care își bazează evaluările și estimările pe seznații și emoții care îs doar ale lor, fără studii de piață fără gram de expertiză. Magie

Și mai avem un viciu: ne supărăm. Atunci când vine cineva care cere mai mult, dar o face argumentat, pentru că altfel nu poți obține rezultate în pseudo-capitalismul nostru, apar discuții despre „oameni să fim” și dacă nu se acceptă acest argument – automat ne supărăm. Pentru că așa e mai ușor, ca la grădinița de copii, mi-ai luat jucărica, eu mă supăr.

Așa și trăim. În schimb la noi toți absolvesc din universități și își doresc iPhone în ziua angajării.