3 motive să fii indignat în Chișinău și nu numai (deși sunt 150.000)

Azi am aflat că 5% din populația Republicii Moldova are necesități speciale. 150.000 de oameni. Cum îți pare?

Adu-ți aminte când ultima dată ai văzut o rampă decentă? Ori un lift care ar asigura accesul în orice fel de insitutuție de interes public? Unde ai văzut? Poate la Orange? Poate în policlinica la care mergi? Încă undeva? Ascultă aici, din minutul 5 câteva istorioare

Știai că 5% este suficient ca un partid să ajungă în Parlament. Adica dacă toți oamenii cu necesități speciale ar vota pentru același partid – partidul ar fi în Parlament. Simplu.

Cineva zicea că fiecare partid în programul să electoral are ceva despre incluziune socială, dar nici un partid politic (mare, care este la guvernare sau în sistemul de guvernare) în ziua de azi nu are rampă pentru acces în sediul său, doamnelor și domnilor: Dodon, Leancă, Sandu, Lupu Plahotniuc, Voronin, Filat Cibotaru, Ghimpu ce ne facem? (acesta a fost motivul 1). Sediile partidelor sunt destinate doar pentru un grup de cetățeni?

În același timp avem o mulțime de cetățeni care au mașini faine, BMW, Peugeot, Mercedes, Toyota. Mașîni caroce. Ca să se urce cu curu în mașînî. Și curu treb să coboare fix la 2 metri de destinație. Iar oamenii care au necesități speciale, trebuie bleadi să vă ocolească tazicurile sunt nevoiți să vă ocolească mașinile luxoase, pe carosabil, astfel expunându-se unui pericol. 150.000 de oameni îți ocolesc mașina luxoasă parcată comod!

Motivul numărul trei? Trei! Adică primele 2 nu au fost destule? Jălea mare. Noi, locuitorii Republicii Moldova, suntem tare-tare jăloș. Îl jălim pe oricine, oricând. Am să îți povestesc o scurtă istorioară, din 4 rânduri: cândva americanii au făcut o tabără de vară pentru copii cu necesități speciale și ce fără de necesități. Împreună. Ei se temeau că copii cu necesități speciale se vor simți cumva lezați. Știi cine s-a simțit lezat? Copii fără necesități. Știi de ce? Pentru că cei care au necesități speciale sunt deprinși să lupte fiecare zi. Luptătorii nu cedează niciodată. Oamenii cu necesități speciale nu au nevoie să fie jăliț. Ei au nevoie să fie înțeleși, iar ca să îi înțelegi încearcă să petreci o zi în modul în care o petrec ei.

Eu personal? Eu mă sufoc de la ceea ce am conștientizat azi.