100 000 de maimuțe care îți șoptesc [guest post]

Nastia a mai scris acest articol. A zis că revine și a revenit. Textul de mai jos are nevoie de timp și pace spirituală când îl citești. Este despre cum să găsești calmul și experimentează cu ceea ce sarcasmul din internet nu se pupă deloc. Dar este foarte-foarte util, mai ales după alegeri.
Dacă nu ai 15 minute de pace să îl citești, lasă-ș și revină sâmbăta dimineața cu ceaiul matinal. Dacă ai – go for it. Textul îl public integral, cum mi-a fost expediat de autoare.

***

„Imaginează-ți pentru câteva clipe că în capul tău s-au infiltrat 100 000 de maimuțe care vor să-ți spună, fiecare, ceva important. Ele sunt în competiție pentru atenția ta și, pe parcursul unei zile, tu, ca o gazdă primitoare, vei asculta pe fiecare ce are de zis. Mâine vin altele 100 000, și tot așa, până la sfârșitul vieții tale.

Niciun om care ține la sănătatea sa mentală nu ar accepta benevol un asemenea scenariu. Situația pe care am descris-o însă este exact cu ce se confruntă fiecare dintre noi. În fiecare zi.

Mai mult, fiind starea noastră “by default”, este dificil să vedem clar acest lucru. E ca și cum te-ai afla pe Terra și ai încerca în același timp să vezi planeta din spațiu. Deși o metaforă si mai potrivită ar fi aceasta: e ca și cum te-ai fi născut și trait într-un club în care muzica este la maxim 24/24, și eu încerc să-ți explic ce înseamnă să “asculți” liniștea, deci să nu auzi muzica.

Cred ca mi-am luat-o pe dinainte, așa că o s-o iau de la început

„Bună! Sunt Anastasia, și sunt dependentă de gândit. Nici nu mai țin minte când am început să gândesc. Probabil când am format primele propozitii. Inițial nu gândeam decât ganduri practice, deci inocente. “Vreau cășuță pentru farfurii”.  Apoi am început să evaluez lumea din jurul meu, să-i pun etichete: “Ce pisică frumoasă”. Inevitabil, fiecare gând mă ducea spre următorul, și așa am început să fac planuri, să-mi fac griji, să mă tem, să sper… Totul se petrecea în mintea mea, dar părea ATÂT de real. În scurt timp am ajuns să gândesc non-stop, numai în somn mă mai puteam opri. Apoi am început să nu pot dormi. Păi cum să dorm când erau atîtea lucruri de care trebuia să-mi fac griji…”

Vă sună cunoscut? Ar trebui să încep un grup de “Gânditorii anonimi” pentru că suntem aproape toți dependenți de gândit. Cele 100 000 de maimuțe infiltrate în capul tău sunt cât se poate de reale, pentru că acesta este numărul de gânduri care îți trec prin cap într-o singură zi.

Pe lângă faptul că acesta este un număr ridicol de mare pentru ca multe să fie idei utile, pe lângă faptul că exact asta ne afecteaza sănătatea mentală (Salut Depresie, Anxietate, Obsesie compulsiv-obsesivă, Bulimie șamd.!), gânditul non-stop face pur și simplu imposibil să fim fericiți și să ne bucurăm în momentul prezent.

Suntem permanent nemulțumiți de cel puțin un aspect din viața noastră și suntem convinși că undeva în viitor totul poate fi mai bine. Când vei obține Jobul. Când te vei casatori cu Ea. Cand te vei muta Acolo. Când vei avea Z volum de bani. Când vei semna Contractul. Când vei vizita Xlandia.

Din păcate aceste lucruri nu-ți vor aduce fericirea deoarece: sursa nemulțumirii tale este mintea ta. Gandurile se hrănesc din starea ta de nemulțumire și te vor menține în această stare până când îți dai ultima suflare. Cele 100 000 de maimuțe nu dispar niciodată dacă tot ce facem pentru asta este să le ascultăm cerințele. Ele vor fi înlocuite de altele, la fel de sâcâitoare.

Exista o solutie, dar inainte de a trece la asta, vreau sa-ti propun un mic exercitiu. Setează cronometrul invers și, timp de un minut, observă ce se întâmplă în mintea ta. Trebuie să simți pe pielea proprie despre ce vorbesc aici, și acum este cel mai bun moment pentru asta. Lasă-ți mintea să zboare unde vrea și tu doar urmărește-o, ca un spectator. Un minut. Începe acum.

Timp de un minut mintea zboară foarte departe, dar sper că în acest timp, chiar și pentru câteva secunde, ai reușit să îți observi gândurile ca un spectator din afară. În acest caz, te felicit, ai făcut primul pas spre tine insuți. Dacă până acum te-ai identificat cu mintea ta, în momentul în care îți observi gândurile, înțelegi că tu nu ești mintea ta. Mai încearcă o dată.

Următorul lucru pe care vreau să-l faci nu trebuie să dureze mai mult de căteva secunde. Ridică privirea de la ecran, spre un perete gol sau un punct îndepărtat și inspiră adând, apoi expiră. Acum e cel mai potrivit moment să faci asta. Ridici privirea… Inspiri… Expiri… E usor.

Observă cum în aceste câteva secunde mintea ta a fost absolut calmă. Ai intrat în prezent. Ai fost aici într-u totul. You’re welcome.

Există o lume radical diferită de cea în care te afli acum. În acea lume nu sunt probleme. Acolo totul se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple. În acea lume lucrurile nu au fost niciodată mai bune, și nici nu există nevoia ca ele să se schimbe. E o liniște de nedescris acolo. Toți putem intra în această lume în orice secundă, dar noi alegem să trăim cu maimuțele în cap.

Conceptul de „momentul prezent” este extrem de prost înțeles în lumea modernă. „Trăiește clipa” este folosit ca un îndemn spre a căuta și a te bucura de plăceri. Pe când a trăi clipa prezentă înseamnă cu totul altceva. Este unul din lucrurile pe care nu pot sa ți le explic, poți doar să îl simți. De fapt e singurul lucru pe care îl poți face.

Să fii prezent acum, aici. Trecutul nu există și viitorul nu va veni. Dacă a fost vre-odată un moment când trecutul conta, atunci el tot se manifesta sub forma momentului prezent. Iar viitorul? Nu trebuie sa-ti faci griji pentru el, fiindcă îl vei simți tot ca prezent. Mâine nu va veni. Va fi tot azi.

Toată nefericirea si grijile tale se află în aceste momente iluzorii, la fel și speranțele. Acum, în prezent, ce probleme ai? Dacă este o situație pe care vrei să o schimbi, te ridici de pe scaun sau din pat și o schimbi. Dacă nu poți face acest lucru, de ce să-ți faci griji?! Copacul crește fără să-și facă griji că nu e cel mai frumos copac, sau că nu crește destul de repede, sau că mâine nu o să aibă apă. El își îndeplinește funcția de copac fără să aibă nevoie de niciun gând.

Sigur, poți și trebuie să ai gânduri practice „să cumpar lapte; s-o iau la stânga; să nu uit să îmi iau copilul de la grădiniță”. Dar gânduri speculative despre ce se poate întâmpla mâine, sau despre ce s-a întâmplat în trecut, în 99 la sută din cazuri sunt doar zgomot mental.

O să facem o mică incursiune în mecanismele mentale pe care le folosim pentru a primi informații din mediu. Oamenii de știință au confirmat că durează mai mult să decidem asupra unei acțiuni decât să reacționăm inconștient la un stimul. S-a întâmplat fiecăruia să pună mâna pe ceva fierbinte și, înainte ca să ne dăm seama ce se petrece, am și tras mâna înapoi. Ai devenit conștient de acțiunea ta după ce ai acționat inconștient. Se pare că eul-gânditor, conștient, este cu mult mai lent decît sinele-reflexiv, inconștient. Primul folosește foarte multă energie, și e utilizat mai rar în viața de zi cu zi decât cel de-al doilea. Tindem să ne identificăm cu eul-conștient, dar e ușor să înțelegem că suntem mai mult decât acesta. Eul e cel care spune: „Pot să merg pe bicicletă.”, dar de fapt nu poate. Sinele poate.

Durează o jumătate de secundă ca să devenim conștienți de ceea ce tocmai s-a petrecut. Putem spune că mintea conștientă este mereu cu un pas în urma simțurilor, și cu o capacitate de sute de mii sau chiar milioane de ori mai mică de descifrare. Creierul uman poate absorbi simultan unsprezece milioane de unități de informație, la care va avea acces pentru tot restul vieții, dar de care în mare parte nu va fi niciodată conștient. În orice moment suntem conștienți de maxim patruzeci de unități. Prin urmare, o cantitate enormă de informații, imposibil de redat prin cuvinte sau alte simboluri, este recepționată de sinele nostru în mod nemijlocit. Doar aici și acum ești în contact direct cu mediul, inclusiv cu tine însuțiti. E o alegere conștientă să facem un pas înapoi și să lăsăm sinele să să se manifeste nestingherit. Oferind conștiinței rolul de spectator, luându-i acesteia microfonul din mână, permitem aparatului nostru senzorial să trimită la suprafață percepții de o frumusețe și o complexitate de care mintea noastră conțientă nu e capabilă.

Aici se naște creativitatea, aici se naște spontaneitatea, aici se naște talentul, și, desigur, liniștea. Așa intrăm în acea stare de „flux”, în care acționăm fără efort, pierdem noțiunea de timp, uităm de probleme și până și de sine.

Este experiența prezentului nemijlocit.

Suntem atât de aproape și totuși atât de departe de acea stare de pace, care este de fapt cea mai naturală stare în care ne putem afla. E tragico-comic de fapt, pentru că majoritatea nu o vor conștientiza niciodată.  Cu siguranță o vor simți, cateva secunde în momentul orgasmului, o milisencunda între două respirații, sau atunci cînd se pierd în activități precum sportul sau jocurile… Dar cea mai mare parte a vieții o vor petrece ca sclavi ai propriei minți.

Aceasta a fost introducerea. Dacă am reușit cât de puțin sa te fac curioasă la acest subiect, îți recomand aici o serie de resurse care mie imi par geniale și foarte folositoare. Cred cu toată puterea că este cel mai important subiect pe care ar trebui să îl cunoască orice ființă omenească.

 

Resurse:

 

Un video în care vei auzi menționat zen-ul. Asiaticii sunt geniali când vine vorba de “prezență” ca stare de spirit. Avem multe de învățat de la ei, de asta și prima resursă o pun în cinstea lor. În plus, faza cu blenderul face cat 100 de cărți: https://www.youtube.com/watch?v=VpBAHU-K0RU

Următorul e un tip mult mai apropiat de mentalitatea noastră. Autorul are mai multe clipuri pe youtube. Îmi place pentru că sunt foarte accesibile și tratează probleme concrete, și modul în care gândirea obsesivă le creează de fapt. Simplu și util. Atașez un clip în care Noah explică cum te-ai transformat dintr-un copil fericit într-un adult nefericit: https://www.youtube.com/watch?v=nRD7nJzrAjo

Eckhart Tolle. Nu vreau să îi descriu opera, contribuțiile, ideile, pentru că mă depășește așa că îl las să vorbească singur. Am făcut cunoștință cu el privind documentarul pe care îl atașez. Recunosc, asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă și atunci nu am reușit să pătrund destul de adânc esența. Poate tu vei avea mai mult noroc. https://www.youtube.com/watch?v=CSK0Tqn1nxU

Pico Iyer, prezentare TED, iarăși, simplu, accesibil, frumos: https://www.ted.com/talks/pico_iyer_the_art_of_stillness#t-103711

Alan Watts. Practic el a adus filosofia Asiei de Est în Europa de Vest. Are multe, multe idei bune, uneori e greu de urmărit dar cine va fi interesat, va lua ce-i trebuie. De fapt asta și se întâmplă, fiecare alege ce poate din ideile lui Watts:  https://www.youtube.com/watch?v=pyZegAYVcVg