Ca la 25 de ani – guestpost

M-am trezit cu așa un mesaj de la Cristina azi. Îl reproduc cum obișnuiesc: fără editări și modificări, textul trebuie să fie așa cum l-a conceput autorul, nu?

”Urmeaza lung si fara diacritice. (mă mustră conștiința)

Cu multe multumesc-uri si puncte de suspensie si detalii din viata persoanala si un pic de reclama. (si mult „și”)

In primul rind, merita multumit taxistul care mi-a citit poezii toata strada Bodoni in ambuteiaj. Dimineata.

Lectia lui: fii atenta ca toti barbatii au niste poezii la pachet, pregatite acolo pentru voi. Eu asta stiam, doar ca am auzit mai multe versuri albe pina acum. Asta cu rima e metoda un pic invechita.

„Mersi frumos”, fetele de la Victoriabank care toata saptamina mi-au amintit ca tre sa imi schimb buletinul. Deja 25. Astept act nou, in care poza va fi in sacou strain, de la Registru, pentru ca eu m-am dus cu umerii goi – era cald si eu cascata. Nu era cald.

In ridul 2, taxistul nr 2 care mi-a spus ca secretul tineretii este sa nu maninci ceapa. Deloc. O sa ma gindesc la asta pentru ca are 41 dar i-am dat 30. Am verificat buletinul.

Multumesc Nicu Apostu, pentru ca esti practic singura persoana care fiind prieteni pe facebook, te vad pe strada – te salut si tu (culmea!) raspunzi!

Multumesc tuturor celor cu care la pauza de masa am baut sampanie si am facut citeva poze clare si bine focusate.

Multumesc nr 1 pentru reducere la sampanie, eu si de ziua mea economisesc, dar nu pe taxi…

Multumesc taxistul nr 3 pentru ca ai tacut si nu “te-ai matirit” la cercul de la gara de nord. Eu citeodata o fac, dar cu drag…fara nervi. Pentru ca conform taxistului numarul 2, pe linga No-Ceapa, tre sa mai fie si un pic de pofighism.

Multumesc ca toti recunoasteti ca eu am imbatrinit si nu m-ati sunat la 00:00 spre 15…aproape toti, pentru ca ati venit ori m-ati sunat unii la 00:00 spre 16.

A fost minunat, mai mereu eram trista de ziua mea, nu si anul asta. De ce trista? Habar nu am!

Am hotarit in loc de tort “sa pun” donuts si a fost o idee buna, pentru ca donutzii sunt buni (vedeti aici: https://www.facebook.com/donutgogonat/?fref=ts ). De ei se ocupa un singur om, cum zice tata cu “O” mare!

Mai departe…urmeaza sa ii „multumesc“ lui Chirtoaca, eu cred ca prea multe sunt pe capul omului acum si nu inteleg: daca toata lumea il uraste de ce e deranjata ca umbla omul fara centura de siguranta. Doamne ma iarta!

Deci cum am ajuns sa iau taxiul nr 4?!

Aterizez acasa cu 3, vreau sa ma pregatesc pentru cina de seara (aici nu dau detalii, dar a fost minunat si aici multumesc personal zilnic, doar unuia).

Zic sa fac baie, „sa ma chitesc“ si sa ma duc. Nu pot! De ce? Pentru ca la ASEM am invatat ca regula numarul 1 din managementul calitatii e “Curatenie si organizare”, dar la mine chiuveta e plina cu vase nespalate, pentru ca de ieri pina azi dimineata nu a fost apa. Nu stiu cui sa ii multumesc ca au cautat “gde prorvalo” in Truseni 24 de ore si au gasit.

Multumesc, eu in ajun de ziua mea am carat apa binisor. Multumesc ca avem in ograda.

Deci: spala vesela, dupa te speli tu! (Amin)

Bun, mai departe…s-a inceput, am un animalut in casa, care dupa ce maninca… – tre sa sterg. Sterg! Sterg…tot “miroase”, mai sterg o data…pina imi dau seama ca miroase de afara…si aici: Multumesc Chirtoaca. (?)

Deja ma tem sa intirzii. Pentru ca el nu intirzie niciodata.

Baie. Dupa asta am constat ca rosul vaselor nu a crutat unghiile mele. Tre sa le fac?! La 25 de ani eu stiu ca lumina potrivita din restaurant si paharele de vin vor face unghiile mele perfecte. (aceeasi regula se aplica si la machiaj). Oricum le fac.

“-Confort  sau standard?

-Standard, va rog.”

Vine…Confort. Nr 4.

“-Devushka, vam povezlo…no doplotiti budete?

-Budu!

-Pravilino, na sebya economiti ne nado.” (nu kakby…asta nu e teoria mea de viata)

Taxistul nr 4, imbracat frumos, peste 60 de ani. Am plins cind am coborit. Fost lucrator al Academiei de Stiinte, dus de nas de prieteni si-a pierdut totul. A ramas cu un hobby si conduce toata saptamina ca sa poata sa piloteze simbata.

Mi-a pus Tchaikovsky si am simtit ca nu sunt in Chisinau. Mi-a spus ca e “sheslivyi bomj”, m-a intrebat daca nu cumva m-au tinut in frigider, de arat de 18 la 25. Am vrut sa ii spun ca nu maninc ceapa.

Dar maninc, usturoi tot…si pe urma de la altitudea virstei lui eu pot arata si de 15.

Mi-a spus ca nu trebuie sa traiesc cu barbatul cu care viata e usoara, dar cu cel fara de care viata e imposibila.

Mi-a spus inca multe (e posibil cind mergi cu 50 la ora), dar le tin pentru mine, pentru ca deja am dat prea multe si nu vreau sa le trateze cineva indiferent.

25 e a patra parte din 100, 25*4=100.

NU! Mi-a mai spus cineva ca femeia nu trebuie sa se rusineze de virsta ei, ci sa incerce sa fie cit mai frumoasa posibila (si desteapta) la virsta pe care o are. (in aceasta paranteza vreau sa mentionez ca continutul parantezei din urma e adaugata de mine)

Eu nu vreau sa dramatizez, cred ca tre sa ma inchid.”

Da’ tu cum ai celebrat cei 25 de ani?