cum toleranța m-a ajutat să văd oameni

Aveam vreo 19 ani și eram la interviul pentru AIESEC, și una din întrebări era:

Tu trebuie să mergi într-un cupeu, în tren, 12 ore, ai trei candidați cu care poți împărți această călătorie: un rrom, un homosexual și o călugăriță. Poți să renunți doar la un pasager, iar cu ceilalți doi va trebui să mergi toate 12 ore.

Hm? Tu cum ai răspunde?
Eu într-un moment în viață am decis (sau poate am fost educat) să privesc dincolo de suprafață. Asta m-a ajutat să nu împart oamenii în albi sau de culoare, homo sau hetero ci în oameni care vor să îți fie prieteni și cei care nu.

Uneori mă întreb, câte cunoștințe și discuții interesante pierd acei care se limitează la a lega prietenii doar cu cei care le seamănă leit: aceiași culoare a pielii, aceleași preferințe în sex, chiar echipa preferată de fotbal este aceiași.

Cineva zicea că oamenii nu se împart în viziuni politice, culori a pielii sau religii. Oamenii întăi se împart în cei inteligenți și cei superficiali, iar superficialii se împart în viziuni politice, culori a pielii, religii etc.