sport sau viață?

scriam nu demult aici că noi ca și națiune nu prea îndrăgim să facem sport. asta e un prim aspect, dar mai este și cel al posibilităților: unde să faci sport, și de care?

am încercat recent să fac o mică scanare a ofertelor de la sălile de sport, relativ cunoscute și bine dotate, din Chișinău. prețul mediu? 10000 lei. 10000 pe care trebuie să le achiți deodată, nici un fel de rate, nici un fel de reduceri. zece mii, și asta în contextul în care salariul mediu pe economie nu depășește 4500 lei. adica un simplu cetățean trebuie 2 luni și jumătate să nu mănânce și nici existe pentru a-și permite un abonament.

și da-da. eu înțeleg că asta e sălile de sport sunt afaceri private; da-da eu înțeleg că e o opțiune adăugătoare și că dacă tare-tare vrei să faci sport, poți să îl faci și acasă

dar(1) să faci sport într-o sală bine dotată e mult mai util și plăcut, decât acasă, mai ales că de obicei poți cere un sfat de la un coleg sau intructor.

dar(2) de ce să faci un preț care este egal sau depășește prețurile pe care le au sălile în UE sau US, dat fiind că costurile serviciilor achitate sunt în lei. poate utilajele sunt cumpărate în euro, dar haideți să fim sinceri: vorbim despre gym-uri care există de ani buni. prețul crește…pentru că euro crește. da? dar de ce nu ar exista o opțiune de achitare lunară a abonamentului, care e diferența dacă dau 10k lei odată sau pe parcursul a 12 luni? mie nu mi-i prea clar. da e afacerea cuiva și acel cineva o administrează cum vreau, numai că astfel de condiții drăcoase vor duce la pierderea clienților(în opinia mea umilă), odată ce sala a cărei abonament acum 3 ani era 6000 acum îmi comunică prețul de 10000 și unica motivație: a crescut euro. într-o țară în care majoritatea iau salariile în lei.

între timp eu tot mai mult mă gândesc la așa o soluție: