ZEL nu ЗИЛ

cu bloggerii numai în excursii să nu mergi, până ajungi la destinație ei te omoară cu selfiurile

am acceptat invitația celor de la ZEL Bălți cu interes și plăcere: am mai avut oportunitatea să lucrez cu cei de la Dräxlmaier și am rămas foarte plăcut impresionat, așa că mi-am zis: dă să văd cu ce se mănâncă toată afacerea asta

 

am început cu vizita la Strășeni, unde totul abia se construiește, pe teritoriul fostei uzine frigorifice

Modelul de aici mi-a adus aminte de cel a colegiilor din Estonia, unde studenții pot învăța în prima parte a zilei, iar în a doua să lucreze în hale, ideea e cam aceiași cu mici modificări și eu nu am răbdare să văd cum asta va funcționa și în Moldova

În special am fost impresionat de faptul că cei de la ZEL încearcă să lobeze o reformă în educația din Moldova și să ofere învățământ dual(asta când o parte din timp înveți iar apoi mergi și aplici în practică ceea ce ai învățat). Schimbarea aceasta ar putea să stimuleze educația profesională din țară, care la moment e cam pe brânci cu excepția câtorva domenii .

În rest Strășeniul este un mare șantier acum și nu prea impresionează cu nimic

în Bălți, pe teritoriul Zonei Economice Libere sunt angajați peste 3000 de muncitori, din Bălți și din suburbii, cu până la 40km raza de acoperire, de asta eu de fiecare dată repet că dispariția acestei zone ar fi o catastrofă, mai ales pentru regiune, unde pentru un tânăr specialist să găsească de lucru ar fi imposibil

Beculețul arde – înseamnă că cineva produce #ZELBalti

A photo posted by nicolae apostu (@nicolaeapostu) on

și încă pe mine foarte mult m-a încântat organizarea nemțească din zona pe care am vizitat-o, atât la Dräxlmaier cât și(sau poate cu atât mai mult la)Gebauer & Griller – o compananie de care probabil s-a auzit mai puțin, cu un număr de angajați care nu depășește 100 de oameni pentru că lucrează în mare parte mașinăriile pe acolo, dar cu un salariu mediu de peste 10k lei – nu rău deloc pentru Bălți, da?

Din discuțiile cu administrația atât a ZEL cât și a companiile de aici, am înțeles că bravii noștri politicieni, mai degrabă pun bețe în roate până acum, decât aduc un suport, și nu contează de ce culoare e politicianul: azuriu, albastru, verde sau roșu. Bețele vin de peste tot, ceea ce mi se are extrem-extrem de trist, oare chiar atât de mare e pofta de bani la noi, încât de oameni nu trebuie să ne pese?(întrebarea e mai mult retorică, știu foarte bine răspunsul).

Cel mai simplu exemplu: încercarea de a prelua deșeurile care sunt exportate în România pentru a fi reciclate, și păstrarea lor în interesul unui mare afacerist de la noi din țară – cuprul poate fi topit și re-utilizat de nenumărate ori dacă nu se oxidează.

Pentru cei care vor mai multă informație, inclusiv despre viitor, atașez prezentarea care ni s-a oferit

Cam atât, sunt sigur că Grigore și Daniela au să mai scrie despre partea econommică și cifre în urma vizitei, Adrian de la care am luat pozele va pune și mai multe pe blog, Mihaela probabil va vorbi despre impactul asupra persoanelor din regiune, Grigorii are să ne povestească mai mult ca sigur despre ideea care i-a venit cu angajarea la ZEL, despre ce vor scrie Iuliana și Cristina nu am idee, dar sigur vor scrie, așa că urmăriții pe toți să aveți o imagine mai complexă în urma vizitei noastre