Fără mahmureală

Vernisajul vinului nu mai e o premieră pentru orașul și oamenii noștri. Dar pentru mine ieri a fost. Și bine că a fost. Pentru că:

1. Am întâlnit oameni plăcuți pe care demult nu i-am văzut

2. Am avut 2 revelații Minis Terrios si Gogu. Gustat câteva din vinurile fiecăruia. Și la fiecare ziceam că ăsta e preferatul meu. Așa și nu am ales.

3. Am simțit mai multă mândrie pentru oamenii din țara mea și un pic mai mult optimism.

4. Dacă a degusta un vin e ca a săruta, eu mi-am satisfăcut basorexia. Ceea ce e premieră, pentru că eu niciodată nu mă consideram o iubitoare de vinuri. Până ieri.

5. E frumos și inspiră când oamenii sunt mândri de ceea ce fac.

Au fost neajunsuri? Cred că da. Care sunt? Nu știu. Și această neștiință e meritul organizatorilor, al vinului și al persoanei cu care am fost.

Da, și fără mahmureală.

Mulțumesc Nicu! Mulțumesc K!