169 de cuvinte [guestpost de Vixen]

Unii cred că fiecare copil singur își alege părinții.
Când mă uit la ai mei mă gândesc că am fost al naibii la acest capitol. În sensul bun al cuvântului. Poate de aici se trage faptul că sunt foarte selectivă, dar și foarte norocoasă la oameni.
Poate de aceea mă pierd în fața bărbaților inteligenți, culți, un pic dramatici și cu mult spirit de aventură.
Poate de aceea pot prieteni doar cu femeile interzis de înțelepte, răbdătoare și foarte deschise la minte.
E interesant când fac paralele între tatăl meu și bărbații mei. Și intre mama mea si fetele/femeile cu care am prietenit vreo data. Deși aparent destul de diferiți, la o analiză mai profundă au ceva în comun. Întâmplator sau nu acel “ceva” conturează foarte bine valorile mele de bază.
Iată mă gândesc că probabil există așa o relație interesantă: pe de-o parte copii își aleg părinții, pe de alta parte părinții influențiază oamenii-magnet pentru copii săi. Sau poate nu. Sau poate noi înainte de naștere ne alegem oamenii “noștri”, iar părinții sunt reperele vii ale acestora, ca să nu uităm.

pe Dana Vixen o găsiți aici